Priveam fantana, volutele ei masive ciment, valurile ce recadeau dense ridicand spume verzui.nu degaja racoare!!!!... haina si camasa imi erau lipite de spinare, pantofii cu un strat de praf, el insa, in mod ciudat, inca nu se plansese de caldura.De jur imprejur, pravalii inchise, firme spalacite pe ziduri. Cate cineva spiona prin crapatura unei jaluzele.
"Deci: ai macar un prieten? Sau nu. Cel putin pe cineva. Un subiect. Ai cazut din luna? Nu vorbesti niciodata despre tine" protesta el pe nasteptate.
"Dar cum se face ca ghiciti intotdeauna?" m am mirat eu...
"Inzestrarile mele" relua el. "De exemplu, cu mine: imi esti prietena? Sincer, daca nu, e inutil."
"Da. Cred ca da. De ce?"
"De ce, de ce"..se scutura nervos. "La ce bun toate de ce urile astea? Apa chioara. Pe scurt:te simti prietna cu mine? ma simti prieten? sai ai prefera sa stai cu ceilalti, acolo, in spatele nostru ca sa vorbesti despre balarii?"
"Ce spuneti?" am ras eu intimidata.
"Te simti diferita de cei de acolo?"
"Oarecum. Nu mai buna. Doar diferita!"
ganduri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu