(...) Petrecu o jumatate de ceas stand de vorba cu matroanele negrese, asezate ca niste idoli monumentali in fata fleacurilor de artizanat expuse pe jos, pe rogojini de iuta...tocmai spanzurasera lesul uni caine gras si sinistru, spre a da de stire ca murise de turbare. Vazduhul mirosea a trandafiri de inceput de mai, iar cerul era mai diafan ca oriunde in lume.
Cartierul sclavilor, chiar la marginea mlastinii, te facea sa te cutrenuri de atat mizerie. In cocioabele de lut cu acoperisul din funze de palmier se traia laolalta cu ulii si porcii, iar copiii beau apa din baltile din drum...era, cu toate acestea , cartierul cel mai frumos, plin de culori tari si de voci radiose, mai cu seama la asfintit, cand oamenii scoteau scaunele sa se bucure de racoare in mijlocul strazii. Parohul imparti prajiturile copiilor din jur si pastra trei pentru masa lui de seara...
Garcia Marquez - "Despre dragoste si alti demoni"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu